Detailed description is Pagina Oficială a Mănăstirii Sfânta Ana _ O mănăstire de maici, ortodoxă din România situată în orașul Orșova, județul Mehedinți.CTITORUL ESTE PAMFIL SEICARU_ inființata intre ani 1936 si 1939 Manastirea „Sfanta Ana” Orsova-Mehedinti. In peisajul monahal crestin-ortodox, Manastirea "SF. Ana", desi construita la inceputul secolului, pe Dealul Mosului si avand o perspectiva deosebita asupra lacului de acumulare "Portile de Fier", este o figura noua si destul de putin cunoscuta in tara si in strainatate.. Acest lucru se datoreaza unor factori istorici, care vor fi prezentati in istoricul zbuciumat al manastirii si al ctitorului ei,cunoscutul ziarist din perioada interbelica Pamfil Seicaru.. Motto:. "Cred cu tărie in linia ascendentă a neamului meu.". Pamfil Seicaru. Asezata pe Coama Dealului Mosului ce domina Orsova si imprejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noii Orsove ce se ridica in jurul malurilor sale, dar si o parte a imensului lac de acumulare pana la vestitele "Porti de Fier" ale batranului Danubius, manastirea Sf.Ana monument unic in felul sau - tine sa amintească celor ce-i trec pragul ca aceste locuri sunt încărcate de istorie, ca si aici intr-o atmosfera de reculegere si in dangătul clopotelor de fiecare zi a reînviat activitatea monahala, cu indemnul sacru al vieţii moral-creştine; ora et labors (rugăciune si munca), spre binele societatii noastre si al Patriei mult iubite. Mănăstirea a fost ctitorită de cunoscutul ziarist din anii interbelici, Pamfil Seicaru (1894 - 1980), care a luptat aici in calitate de tanăr sublocotenent al Reg.17 inf. in anii Razboiului pentru Reintregirea Neamului (1916 - 1918) si care, pentru faptele sale de arme, a fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul" de către regele Ferdinand I al Romaniei.. . . Inăltarea mănăstirii constituie o multumire adusă lui Dumnezeu de ctitor pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului. de la Orsova la Mărăsesti, pentru că i-a salvat viata cand, in timpul grelelor lupte duse aici in vara si toamna anului 1916, a fost ingropat chiar pe această coamă de deal, intr-un transeu, de explozia unui obuz impreună cu prietenul si camaradul său de arme Petre Găvănescu. Scăpand amandoi cu viată, Pamfil Seicaru s-a legat să ridice in acest loc, atunci cand va avea posibilităti materiale, o mănăstire in spiritul traditiei noastre romanesti, asa cum au făcut-o in atatea rinduri, prin veacuri, după bătălii victorioase, Stefan cel Mare si Sfant, Matei Basarab, Mirces cel Bătran, Constantin Brancoveanu si alti domnitori si ctitori de inimă. Mănăstirea constituie, totdată, prinosul său de recunostintă adus memoriei camarazilor săi de arme care au sfintit cu singele lor aceste locuri in vara si toamna lui 1916, dar si "in memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Romanie Mare"- după cum el insusi scria in actul de donatie a mănăstirii către Mitropolia Olteniei, act notificat la Munchen in 24 martie 1975. De notat faptul că Pamfil Seicaru este si ctitorul Monumentului Eroilor de la Mărăsesti.. . Constructia Mănăstirii s-a desfăsurat intre anii 1936 - 1939 pe baza unui proiect al arhitectului bucurestean Stefan Peterneli, executia lucrării fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici din Cernăuti, diriginte de santier fiind inimosul Grigore Sarbu, devenit ulterior primar al orasului Orsova. Constructia mănăstirii a fost precedată de tăierea prin pădure a unui drum de acces pietruit, numit Drumul Eroilor, ce urca din centrul vechii Orsove, serpuind printre dealuri, care pe parcursul său de 1500 m era străjuit de sapte troite si bănci de popas sculptate din lemn de stejar masiv in care erau săpate dedicatii pentru fiecare regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna si eliberarea Orsovei, in acele fierbinti zile din august-notombrie 1916. In deceniul al saselea, după nici treizeci de ani, treptat aceste troite au fost distruse de intemperii si de elemente iresponsabile, fiind iremediabil pierdute.. . . Arhitectura mănăstirii se inscrie in maniera vechilor noastre biserici de lemn, cu inerentele modernizări aduse stilului rustic traditional romanesc. Pe o fundatie din beton si piatră, pardosită cu cărămidă arsă, si inalta biserica propriu-zisă din cunună de barne incheiate in sistemul constructiv "Blockbau", avand sarpante din lemn si invelitoare cu sindrila de brad.. In proiectie verticală mănăstirea Sf. Ana are forma unui "U" mare. In oentru se află biserica, cu plan trilobat si turlă centrală, cu ferestre ce au avut initial geamurile pictate in imitatii de vitralii. Pe cele doua laturi se afla chiliile care împreună cu biserica închid o curte interioară. De jur-imprejurul bisericii si chiliilor, pe interior si exterior, se află o sală-tindă continuă, acoperită, mărginită de o prispă si, din loc in loc, de stalpi sculptati ce sustin cosoroaba acoperisului.. Peretii interiori ai bisericii si chiliilor sunt căptusite cu zidărie din cărămidă in chilii ei fiind tencuiti si văruiti in alb iar pictura murală din biserica a fost realizată de I. Ivănescu din Bucuresti cu vopsele in ulei aduse din Spania si Italia. Din pacate, această pictură, realizată in traditia iconografica bizantin-ortodoxă, a tost acoperită in ani saptezeci cu un strat de var alb, ea păstrandu-se azi, in forma originală, doar in turn. Catapeteasma scutptată in lemn de tei - strămutată in anul 1947 la mănăstirea Timiseni com. Sag, jud. Timis- ca si celelalte sculpturi in lemn, inclusiv ale deja amintitelor troite ce străjuiau Drumul Eroilor, au fost executate de fratii Popa, sculptori din Bucuresti.. Odată incheiate lucrările, mănăstirea trebuia tarnosită, cu hramul Sfintei ANA după numele mamei ctitorului - si introdusă in circuitul monahal ca un asezamant de maici. Din păcate, episcopul Vasile Lizărescu - viitorul mitropolit al Banatutui - a refuzat tarnosirea, motivandu-si opozitia prin aceea că lucrările de constructie nu au fost precedate de acordul episcopie si de indătinata sfintire a locului de amplasare a mănăstirii. Contenciosul prelungindu-se in timp, sfinţirea mănăstirii a fost mult întârziata datorită izbucnirii celui de al doilea război mondial, iar după terminare războiului din cauza regimului ateist care n-a inteles să sprijine astfel de acţiuni.. Odiseea acestei ctitorii s-a putut încheia abia la 2 decembrie 1990 cand sfintirea mănăstirii a fost implinită de P.S. Episcop Damaschin Severineanul vicar al Mitropoliei Olteniei1 ajutat de un sobor de preoti localnici si din imprejurimi, asistati de personalitati oficiale si de numerosi credinciosi din Orsova si din localitatile inconjurătoare.. . Se implineste astfel, după o jumătate de veac, un act de firească dreptate si de cuvenită reparatie morală.. Intre anii 1993 - 1997, si in continuare, mănăstirea Sf. Ana a fost supusă unor lucrări de restaurare ca: inlocuirea invelitorii, refacerea picturii murale, constructia sculpturii si montarea noii catapetesme si a stranelor, schimbarea pardoselii, zugrăveli, vopsitorii, etc. Aceste lucrări au fost realizate cu mare competentă si inalt profesionalism de pictorii Grigore si Maria Popescu din Bucuresti, sculptorul Costel Moroiu tot din Bucuresti si maistrul tamplar Petru Pirtea din comuna Bănia jud. Caras- Severin.. Astăzi, mănăstirea Sf. Ana este un asezămant de călugărite, avand in frunte pe Maica Stareta Stravofora Iustina POPOVICI, respectat de credinciosi si din ce in ce mai căutat de turisti, mai ales ca exista si cateva locuri de cazare in incinta manastirii.. Hramul mănăstirii se prăznuieste la 25 iulie, ziua adormirii Sfintei ANA.. . Pamfil Seicaru-ziaristul emblema. al Romaniei interbelice.. Nascut in comuna Beceni jud Buzau la 18 aprilie 1894, trecut in nefiinta la Dachau - Germania, la 21 octombrie 1980, Pamfil Seicaru ramane unul din cei mai redutabili ziaristi din Romania si unul din marii ctitori de monumente istorice ridicate in memoria eroilor neamului nostru.. . Provine dintr-o familie modesta, tatal Haralambie (1871 - 1955), functionar la CFR, iar mama Ana (1873 - 1931), nascuta Popescu, casnica si ingrijitoarea celor patru copii. Pamfil, Constantin, Maria si Virginia. Familia Seicaru isi trage obarsia din comuna Seica-Mare, jud Brasov, de unde bunicul patern a trecut muntii si s-a stabilit in preajma Buzaului, in comuna Beceni.. Studiile elementare si liceale si le-a desavarsit in scolile din Buzau, Tecuci si Barlad, unde familia isi urmeaza sotul si tatal, transferat in interesul serviciului, in calitate de casier de bilete la calea ferata. Cursurile universitare le-a urmat la Iasi si la Bucuresti dupa care s-a dedicat breslei gazetaresti, cu vocatia si talentul sau, innascute pentru o astfel de indeletnicire.. Sotia sa, Constanta, i-a fost un permanent sprijin in derularea vastului sau program publicistic,insa din pacate, s-a retras in eternitate, in perioada exilului din Spania, cand avea cea mai mare nevoie de suportul ei fizic si moral. Singurul lor copil, fiica Ana-Viorela, dotata cu o inteligenta deosebita, a decedat la Paris intr-un accident de circulatie.. Pamfil Seicaru a debutat inca din perioada studentiei, anii 1914 - 1915, prin treceri fugitive pe la publicatiile "Arena", "Adevarul" si "Dimineata", "Bucovina", "Tara mea", "Neamul Romanesc", "Cuvantul", etc. Dupa primul Razboi Mondial, in aprilie 1918, s-a remarcat in coloanele ziaruIui "Chemarea" cu un vehement articol intitulat "La raspantia oligarhiei". In cei 62 de ani de activitate publicistica, in care s-a afirmat ca o autoritate in materie, Pamfil Seicaru a scris peste 2500 de articole de analiza politica si 10 volume de istorie europeana in care se regasesc cu pregnanta problemele Romaniei.. Intre 1928 - 1944 a fondat si condus ziarul "Curentul" inzestrat ulterior cu un edificiu monumental propriu si cu o tipografie din cele mai moderne din lume in peroada amenajarii ei, 1935 - 1938. Din scrierile sale se recunoaste publicistul dotat cu o inteligenta si o putere de penetratie iesite din comun, dar si un spirit viu, incisiv si intolerant, necrutator cu prostia, minciuna ~i impostura. Ziarul "'Curentul"' a reaparut la Munchen Germania, intre ianuarie 1978 - octombrie 1980, seria a doua. caz unic in lume ca o publicatie sa reapara dupa 50 de ani, cu acelasi director fondator si editorialist.. Intre anii 1932 - 1938 Pamfil Seicaru a fost deputat in Parlamentul Romaniei. in doua legislaturi.. Ca tanar sublocotenent, in cadrul reg. 17 Infanterie Mehedinti. a participat la toate marile batalii din timpul razboiului pentru Intregirea Neamului (1916 - 1918), de la Orsova pana la Marasesti, remarcandu-se ca un darz combatant in luptele de la Cerna, Alion, Jiu si Trotus. Pentru meritele sale deosebite in luptele de la Cerna-Jiu a fost distins de regele Ferdinand I al Romanie cu titlul de Cavaler al Ordinulul MIHAI VITEAZUL.. La terminarea razboiului si-a propus ca dupa obtinerea unor resurse materiale sa eternizeze memoria camarazilor sai, cazuti in lupta, prin ridicarea unor monumente in locurile de crancena inclestare si de suprema jertfa. Astfel, dupa 15-20 de ani, a dat curs generoaselor sale planuri si a construit is Orsova Manastirea Sf. Ana, la Marasesti Monumentul Eroilor, la Val du Roy (Franta) Monumentul eroilor romani si Stary Krym (Ucraina) Troita eroilor romani. Din aceleasi sentimente de stima si recunostinta fata de eroii neamului a subventionat cu imbracaminte, hrana si intretinerea in scoli, nenumarati copii orfani de razboi.. Pamfil Seicaru a plecat din tara la 10 august 1944, fiind trimis la Madrid de maresalul Ion Antonescu intr-o misiune ce viza pregatirea incheierii armistitiului cu puterile aliate. In acest scop a avut o ultima intrevedere cu maresalul I. Antonescu la Olanesti, la data de 8 august 1944. Ziua de 23 august 1944 l-a gasit in Spania, in exercitiul misiunii dupa care a urmat ostracizarea in tara, apoi judecarea si condamnarea la moarte pentru "crima de inalta tradare", cu tot alaiul de masuri conexe, de confiscare a bunurilor, de interdictii civice si defaimarea demnitatii intregii familii. Sub dictatura comunista palatul Curentul a devenit unul din sediile centrale ale securitatii (azi, in folosinta SRI) iar, Manastirea St. Ana a fost transformata in restaurant si local de petreceri. in dispretul oricarei morale si al oricaror norme de bunacuviinta. Monumentul eroilor romani din Stary-Krym (Ucraina) a fost distrus iar cele de la Marasesti si de la Val du Roy (Franta) si-au mentinut integritatea si destinatia pentru care au fost harazite, fara insa a se oficializa numele ctitorului lor.. In anul 1990 Manastirea Sf Ana din Orsova a fost reamenajata prin grija Mitropoliei Olteniei si redata circuitului monahal. Urmeaza a fi indeplinita si statornica dorinta a ctitorului de a fi readus in tara si inhumat la Manastirea Sf. Ana. Partial, aceasta dorinta i-a fost indeplinita, intrucat la 17 februarie 1991 ramasitele pamantesti i-au fost aduse in tara de la Dachau si inhumate vremelnic in cimitirul St. Vineri din Bucuresti, alaturi de parinti.. . Familia, reprezentata de cele doua fiice ale fratilor lui Pamfil Seicaru - Dr. Ana Viorela Ionescu si Daniela Dumitrescu - nu si-s dat acordul trsnsportului si reinhumarea la Manastirea St. Ana a ramasitelor parintesti inaintea reabilitarii judiciare a defunctului lor unchi. Acum, dupa ce Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare formulat de Parchetul General impotriva sentintei "Tribunalului Poporului" din 4 iunie 1945 prin care Pamfil Seicaru si altii au fost condamnati la moarte si, respectiv, la munca silnica pe viata, si s-a realizat reabilitare lor, familia si-a dat consimtamantul transportului si inhumarii la Manastirea Sf. Ana. Actualmente, ramasitele pamantesti ale ctitorului manastirii „Sfanta Ana”, isi au odihna in incinta manastirii.. Prin scrierile si faptele sale, de profund umanism, Pamfil Seicaru-acest mare roman si iubitor de tara-s-a manifestat in permanenta partas la suferinta poporului si la nedreptatile politice si sociale la care a fost supus atatia amar de ani. A suferit si pentru mutilarea tarii, fiind insa optimist intru refacerea Romaniei Mari. Timp de 36 de ani a purtat povara unei nedrepte condamnari la moarte. Desi, direct sau indirect, in viata si dupa moarte, i s-au reprosat santaje de relativa notorietate, Pamfil Seicaru ramane, prin opera sa de caritate, un reper moral pentru cei care l-au cunoscut si pentru beneficiarii actiunilor sale sociale, in cazul de fata, obstea Manastirii Sf. Ana si credinciosii care vin sa se inchine in aceasta oaza de spiritualitate ortodoxa.. Oricum, Pamfil Seicaru traieste printre noi prin scrierile si ctitoriile sale, ca personalitatebine conturata in analele presei romanesti, iar numele sau,peste care nu se va putea trece usor, va dainui peste vremuri.. . . Întruparea jertfelnică a mulţumirii unui jurnalist. „Sfânta Ana“, ctitoria lui Pamfil Şeicaru. . . . "Mănăstirea „Sfânta Ana“, de pe Dealul Moşului, din Orşova, judeţul Mehedinţi, reprezintă forma întrupată, jertfelnică, a mulţumirii pe care un jurnalist, Pamfil Şeicaru, a adus-o lui Dumnezeu pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului, pe el şi pe camarazii lui.. . Mănăstirea aceasta este şi răspuns al Celui Veşnic la rătăcire. Căci, după un lung şi nemeritat martiriu, sfântul aşezământ a fost reaşezat în ordinea firească, mântuitoare, a lucrării Creatorului. „Măcar o dată în viaţă omul este atât de aproape de Dumnezeu, încât Îi zăreşte chipul. Dar cine stă să creadă că în copilăria omenirii Dumnezeu are un chip anume? Acest lucru se întâmplă când omul se află în vecinătatea morţii. Este un lucru verificat: acela este momentul de proximă apropiere dintre muritorul om şi Nemuritorul Suprem“. Am descoperit aceste tulburătoare cuvinte în cartea lui Victor Frunză, „Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil Şeicaru“. Şi m-am convins că marele jurnalist a fost atât de aproape de Dumnezeu, zărindu-I pentru o clipă chipul şi trăind veşnicia în vecinătatea morţii. Aşa a încolţit, într-o noapte de septembrie 1916, într-o tranşee, lumina jertfei. Nevoia de a mulţumi Creatorului pentru privilegiul de a-i fi permis zărirea chipului Său. Ce a urmat a luat chip de mănăstire.. Pe scurt, istoria acestui aşezământ din Episcopia Severinului şi Strehaiei este aceasta: sublocotenentul Pamfil Şeicaru (1894-1980), aflat cu Regimentul 17 Infanterie, în Primul Război Mondial, pe Dealul Moşului, de deasupra Orşovei, a fost, împreună cu camaradul său Petre Găvănescu, îngropat într-o tranşee de explozia unui obuz german. Salvat de Dumnezeu, s-a legat să ridice, drept mulţumire pentru aceasta, o mănăstire, „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare“, după cum mărturisea în actul de donaţie a lăcaşului către Patriarhia Română, notificat la München în 24 martie 1975.. . Construcţia mănăstirii a durat trei ani, între anii 1936 şi 1939, biserica ei, cu hramul „Sfânta Ana“, dat în amintirea mamei sale Ana, fiind pictată de I. Ivănescu din Bucureşti. Neştiind că trebuie ridicată cu binecuvântarea ierarhului locului, târnosirea i-a fost refuzată de episcopul Vasile Lăzărescu. A urmat cel de-al Doilea Război Mondial, cu toate ale lui. După conflagraţie, comuniştii au închis mănăstirea, clădirea a fost preluată de stat şi transformată mai întâi în preventoriu pentru copii, apoi a intrat în administraţia Biroului de Turism pentru Tineret. Mai târziu, în biserică a fost amenajat un restaurant, iar chiliile măicuţelor au fost făcute camere de hotel. Au mai fost construite şi nişte căsuţe în jur, desfrâul ateist fiind aici la el acasă. Odiseea sfântului lăcaş s-a încheiat la 2 decembrie 1990, când sfinţirea a fost împlinită de vrednicul de pomenire Damaschin Severineanul, episcop-vicar al Mitropoliei Olteniei în acea vreme, iar mănăstirea şi-a intrat în menire. Astăzi, mănăstirea este un stâlp de lumină spirituală pentru întreaga zonă, incluzând tot ce ţine de lucrarea mântuitoare: biserică, obşte, trapeză pentru săraci, în care săptămânal sunt hrăniţi gratis cei oropsiţi. S-a înfiinţat şi un muzeu în memoria ctitorului Pamfil Şeicaru, care îşi are aici mormântul.. Permanenţa pilduitoare a ctitorului. . „Am venit aici opt măicuţe de la Tismana. După un timp, unele s-au întors în obştea Tismanei, neputându-se adapta situaţiei, alături de noi funcţionând un restaurant cu care… «am convieţuit» trei ani! Nu vă puteţi imagina cum s-au ţinut slujbele, în timp ce difuzoarele localului şi chiuiturile nuntaşilor se auzeau mai tare ca sunetul clopotului! Acum suntem 20 de măicuţe şi aşteptăm surori noi, care să ni se alăture în această slujire a Mirelui Hristos. Avem o gospodărie ajutătoare, care ne asigură parte din cele necesare traiului, un atelier de croitorie pentru nevoile obştei. Ne nevoim cu smerenie cu ceea ce ne dă Bunul Dumnezeu. Slujesc aici cu sentimentul de dragoste pentru Mântuitor, de datorie faţă de Biserica Lui, care ne ocroteşte, şi cu tot devotamentul pe care trebuie să-l aibă un om în calitatea în care este chemat la slujire. Vă mărturisesc cu toată convingerea, Pamfil Şeicaru a fost un jurnalist creştin, care a moştenit o tradiţie în acest sens din familie. Mama lui, Ana, era de o credinţă copleşitoare, tatăl era absolvent de seminar, iar bunicul dinspre tată a fost preot. Pentru noi, Pamfil Şeicaru este prezent aici tot timpul. Faptul că-l pomenim în fiecare zi, ni-l actualizăm permanent în minte şi-i aducem mulţumiri, înălţându-i totodată slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a ridicat un acoperiş deasupra capului, care ne conferă linişte şi protecţie. În muzeul înfiinţat în 1994 din iniţiativa vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, mitropolit al Olteniei, avem mai multe obiecte personale ale lui Pamfil Şeicaru, multe articole şi cărţi semnate de el. Tot în perioada aceea, am preluat şi restaurantul, pe care l-am transformat în sală pentru întruniri, muzeu şi pangar, iar prin adăugarea unei mansarde, într-un frumos arhondaric“, ne-a mărturisit maica Iustina Popovici, stareţa mănăstirii.. Ducând untdelemn celui rănit. . La rându-i, părintele protosinghel dr. Irineu Constantinoaie, duhovnicul obştei, ne-a mărturisit: „Cred că lucrul cel mai important pentru mănăstire, dar şi pentru mine, este faptul că Pamfil Şeicaru s-a hotărât să doneze complexul monahal Patriarhiei Române. Acest jurnalist s-a jertfit, în primul rând ca ostaş, luptând în Primul Război Mondial pe acest deal, apoi în timpul regimului comunist. Dar jertfa lui, plăcută lui Dumnezeu, s-a desăvârşit prin acest act de donaţie.. . Cred că orice preot duhovnic trebuie să aibă toiagul în mână, să ducă untdelemn celui rănit, să-l vindece sufleteşte. Întotdeauna mă gândesc la următoarele cuvinte spuse de Mântuitor: «Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul». Dacă preotul este jertfitor, cred că aceasta este adevărata misiune a lui. Să rămână permanent în slujba semenului. Pelerinul vine la noi să-L caute pe Dumnezeu, iar turistul să vadă o frumuseţe, care este tot creaţie a Lui. Şi dacă preotul este un exemplu pentru aceşti semeni, turiştii vor fi treptat transformaţi în pelerini“, ne-a mărturisit cuvioşia sa.. . Pentru a cuprinde necruprinsul trăit de Pamfil Şeicaru în clipa zăririi chipului lui Dumnezeu, din proximitatea morţii şi a-i înţelege motivaţia jertfei, încheiem cu cuvintele aceluiaşi Victor Frunză: „Atunci a trăit momentul cel mai înălţător al vieţii sale… Ca un copil a cerut ocrotire de la Dumnezeu, care era acolo…“. . Da, Dumnezeu era acolo. Şi acolo este şi astăzi. Nu trebuie decât să-I trăieşti proximitatea ca pe o jertfă continuă, zi de zi, ceas de ceas, ca să te salveze.". DUMITRU MANOLACHE. . .
Established in the recent years mnstirea sfnta ana orova orsova romania in orsova , mehedinti in romania.
This is a well known establihment acts as one-stop destination servicing customers both local and from other of the city.
Over the course of its journey , this business has establihed a firm hold in the [category].
The belief that customer satisfaction is an important as it products and services , have helped this establihment garner a vast base of customers and continue to grow day by day
Foods is provided with high quality and are pretty much the highlight in all the events in our lives.
Sweets and food are the ideal combination for any foodies to try and this mnstirea sfnta ana orova orsova romania is famous for the same.
This has helped them build up a loyal customer base.
They have started a long journey and ever since they have ensure the customer base remains the same and growing month on month.
As they are located in favourable location , becomes the most wanted space for the tourist.
For any kind and assistance , it is better to contact them directly during their business hours.
Premises has a wide parking area and need to avail special permissions for parking.
Pets inside the premises are not allowed and require additional permission.
Cashless payments are available and extra charges for the credit cards are levid.
They are listed in many of the food delivery networks for home delivery with appropriate charges.
They accept cards , cash and other modes of payments
Tips are not actually encouraged but customers are willing to offer any benefit as needed.
There you can find the answers of the questions asked by some of our users about this property.
This business employs inviduals that are dedicated towards their respective roles and put in a lot of effort to achieve the common vision and goals.
It is a effortless task in communiting to this establishment as there are various modes available to reach this location.
The establishment has flexible working timings for the employees and has good hygene maintained at all times.
They support bulk and party orders to support customers of all needs.
Frequently Asked Questions About This Location
Qus: 1).what is the mode of payment accepted ?
Ans: Cash , Credit Card and Wallets
Qus: 2).What are the hours of operation ?
Ans: Open all days mostly from 9:30 to 8:30 and exceptions on Sundays. Call them before going to the location.
Qus: 3).What is the Latitude & Longtitude Of the location?
Ans: Latitude of the location is 44.711716851789 Longtitude of the location is - 22.397496700287
