Neagoe Basarab, Domn al Ţării Româneşti între anii 1512-1521, destoinic în lupte, „om cu multă evlavie, către cele sfinte, ne-a lăsat cartea voievodală, scrisă pe slavoneşte, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab Voievod către fiul său Teodosie Voievoda". Preacinstitul şi blagoslovitul domn a lăsat după el fapte smerite, a ridicat biserici şi mănăstiri, cum este cea de la Argeş, târnosită la 17 august 1517, dărnicia lui simţindu-se de la Sfântul Munte, până prin Macedonia, Grecia, Ierusalim, Sinai, Constantinopol.
„Bun mânuitor al condeiului, precum şi un alt domn (Petru Cercel (Petru III), cel cu o foarte scurtă domnie), a scris acele preafrumoase învăţături pentru fiul său Teodosie şi cuvântări pline de jale la moartea feciorilor lui", „neamul său fiind plin de durere, murindu-i copiii prea de timpuriu", în anul 1512 tipărind şi o Evanghelie în limba slavonă. „Bine ar fi să cunoască toţi cei care trăiesc pe acest colţ de pământ (…) gândul şi slova acestui nepreţuit şi credincios Domn, pentru că multe daruri şi cărări netede vor aduce sufletului". Este o trimitere la „învăţături". În cartea tipărită la tiparniţele lui, de la Vălenii de Munte, cuprinzând doar câteva părţi, istoricul Nicolae Iorga spunea: „Pentru că nu este sfat şi învăţătură bună, care să nu dea floare şi rod inimii, atunci când sufletul se răsuceşte dornic spre ea, aşa după cum floarea câmpului se răsuceşte spre seninul soarelui…"