S-ar putea ca să fi trecut ceva mai puțin supusă atenției o carte excepțională, antologia, cu o prefață, note și comentarii de D. Vatamaniuc - „Mihai Eminescu: «Sfântul pământ al Transilvaniei»" (Transilvania sub dualismul austro-ungar), ediția a II-a, Editura Seculum Vizual, București, 2014. Un Eminescu „îndrăgostit de oamenii și de meleagurile transilvane", „prieten cu ardeleni (Ioan Slavici, Aron Pumnul), cu pledoarii pentru vechimea, continuitatea și drepturile românilor din Transilvania." O carte de referință, referitoare la părți din publicistica poetului național Mihai Eminescu, cel mai mare gazetar al tuturor timpurilor. Un Eminescu „cu legături străvechi cu Transilvania", ai cărui străbuni ardeleni trec Carpații, stabilindu-se în Bucovina, „de unde o ramură a familiei ajunge în Moldova." După cum se știe, Eminescu „își face studiile la Cernăuți, sub îndrumarea revoluționarului ardelean de la 1848, profesorul Aron Pumnul". La îndemnul acestuia, Eminescu întreprinde „mai multe călătorii în Transilvania", cunoscând, rând pe rând, Blajul (la 16 ani), numit de el „Mica Romă", Clujul, Brașovul, Sibiul, Alba Iulia, Aradul, Timișoara, Oradea.